I. Definire si caracteristici

Stresul Post Avort (SPA) este o forma particulara a unui diagnostic mai amplu, cunoscut in literatura de specialitate drept Tulburari de Stres Post-traumatic(TSPT). Stresul post-traumatic este o reactie de stres pe care o au unele femei dupa avort. Manifestarea acestei reactii poate avea loc oricand, imediat sau la ani de zile dupa efectuarea avortului. in mare parte stresul post-avort este provocat de "incapacitatea femeii de a-si exprima sentimentele in legatura cu sarcina ei si avortul suferit. in plus, femeia nu este in stare sa treaca peste sarcina suferita si sa ajunga la pace launtrica"[1].

Incapacitatea victimei SPA de a deveni stapana pe sentimentele ei este amplificata de multi factori: criza determinata de sarcina, urgenta cu care femeia a fost nevoita sa ia o decizie, absenta unui sistem de sprijin viabil, secretul pe care a trebuit sa il pastreze si negarea recunoasterii si negarii pierderii suferite[2]. Cei care o vor sfatui pe femeie sa nu vorbeasca despre asta si ca nimic nu s-a intamplat sustin ori ca decizia luata a fost cea mai buna, ori ca a comis o crima. Negarea problemei nu rezolva situatia decat in plan imediat,dar mai devreme sau mai tarziu problema va reapare.

Se ajunge la Sindromul Post Avort pentru ca femeia nu si-a exprimat sentimentele si nu si-a rezolvat pierderea. Ea isi blocheaza emotiile si apeleaza la mecanisme prin care sa faca fata situatiei pentru a putea supravietui.

Femeile care risca sa sufere de Sindromul Post-avort sunt: [3]

• adolescentele: nu au ajuns inca sa-si dea seama de felul in care deciziile din prezent ar putea sa le afecteze viitorul;

• femeile care au deja copii cand aleg sa faca un avort: aceste femei isi iubesc copiii, le poarta de grija, ai ocrotesc si fac sacrificii pentru ei. Acest instinct natural de a-si proteja copii devine, de fapt, u7n ghimpe pentru mamele cere aleg solutia avortului. Nu este greu de observat nevoia pe care o au aceste mame de a-si plange copilasul pierdut.

• femeile care-si amana avortul pana in semestrul II sau chiar III de sarcina(aici se includ si avorturile in scop terapeutic sau din cauza unor anomalii fetale). Factorii care fac avortul foarte dificil pentru aceste femei sunt stadiul avansat al dezvoltarii fetale, riscul crescut de complicatii medicale pentru mama, probabilitatea mai mare ca mama sa intre in contact cu copilasul avortat, daca acesta a "supravietuit" si traieste chiar pentru o perioada scurta de timp.

• femeile care s-ai simtit presate sa ia decizia avortului: un avort facut sub tensiune adauga zbateri in plus la pierderea suferita, lupte launtrice in jurul ideii de alegere si control asupra propriei vieti si a capacitatii de a lua decizii pozitive in propria viata.

• femeile care au un conflict de valori: sistemul de a valori este invatat din diferite surse: familie, cultura si credinta. Decizia de a face un avort este adesea in opozitie totala cu etica severa de viata a unor femei. Zbuciumul de a solutiona problema sentimentelor si a pierderii suferite devine mai intensa cand femeile au deja un conflict in ce priveste sistemul lor de valori.

Maria Simon, doctor in filozofie, psiholog la Clinica Universitara de obstetrica - ginecologie din Wurzburg a efectuat un sondaj de opinie socio - psihologic, chestionand 63 de femei care in urma cu unul pana la sapte ani au avut un avort[4]. Studiul a demonstrat ca nu exista avorturi fara riscuri. in doua cazuri din teri apar sentimente de regret, vinovatie si teama. Uneori depresiile pot fi atat de grave, incat se manifesta pe plan fizic prin tulburari de ritm cardiac, hipertensiune arteriala, migrene si tulburari gastro - intestinale.

Simptomele care caracterizeaza sindromul post avort sunt[5]:

• simptome similare unui soc psihic dupa accident;

• tulburari de somn – insomnii, cosmaruri, vise obsesive;

• focalizarea atentiei asupra femeilor gravide sau a copiilor mici, sau dimpotriva, teama sau panica la vederea lor;

• dorinta necontrolata de a repara greseala printr-o noua sarcina(care an mod paradoxal se termina de obicei printr-un alt avort);

• scaderea capacitatii de concentrare, hiperactivitate, plans necontrolat;

• retrairea dureroasa a avortului, urmata de agresivitate la adresa tatalui copilului;

• reactii emotionale foarte puternice la auzul zgomotelor unui aspirator, la privirea unui nou nascut, manifestate prin crize nervoase, tipete, convulsii, transpiratii abundente;

• inhibarea vietii emotionale(comportament stereotip), amorteala psihica;

• incercarea de ase dezvinovati manifestata prin lupta impotriva avortului, prin convingerea altor femei sa renunte la avort;

• avorturi numeroase in continuare;

• intreruperea comunicarii in cuplu, distrugerea relatiei cu partenerul, incapacitatea de a avea relatii stabile cu alte persoane;

• diverse tulburari sexuale – frigiditate, promiscuitate, distrugerea relatiei cu partenerul, schimbarea frecventa a partenerului;

• sentimentul unei pierderi irecuperabile sau goliciune sufleteasca de lunga durata;

• depresii, tristete, durere interioara;

• sentimentul de vinovatie, de a se simti murdara;

• tulburari grave ale aprecierii de sine, neincredere in sine si in cei din jur, dispret fata de sine mergand pana la masochism;

• teama de a fi pedepsita prin accidente ale celorlalti copii;

• abuz de medicamente, droguri, alcool;

• tendinta de suicid;

Dupa avort femeia se confrunta cu moartea a doua persoane: cea care ar fi putut deveni ea insasi daca ar fi continuat sa pastreze sarcina, si persoana copilului din pantecele ei. in majoritatea cazurilor, ea nu si-ar fi omorat copilul daca ar fi avut alaturi un partener care sa o incurajeze si sa o protejeze. Alegerea avortului este expresia disperarii din sufletul ei, disperare ce poate avea urmatoarele manifestari: cinism, sperante nerealiste, stari depresive, labilitate emotionala.

Aceste simptome apar pentru ca[6]:

• Pierderea suferita are o importanta majora. Datorita transformarilor hormonale fiziologice din organism apare o deschidere interioara pentru viata. Organismul si-a adaptat functiile pentru sustinerea a doua vieti: a mamei si a fatului. Odata cu intreruperea sarcinii este inhibata functionalitate a numeroaselor transformari hormonale aparute pentru a fi in ajutorul armonizarii vietii mamei si a fatului. Aceste noi functii hormonale, nemaiavand un obiect destinat vor crea un dezechilibru al functionalitatii intregului organism.

• Parintii au pareri contrare privind copilul si alegerea metodei care-i va curma viata Teama legata de aparitia sarcinii nedorite, tensiunea psihica care influenteaza decizia privind viata copilului, agresivitatea care duce la distrugerea vietii viitorului sugar, precum si durerea sufleteasca ce se naste in urma pierderii suferite – toate acestea conduc la aparitia unor conflicte psihologice profunde, foarte greu de inlaturat.

• Mai devreme sau mai tarziu, parintii vor fi nevoiti sa-si jeleasca copilul. Daca nu o fac, conflictele sufletesti, expresie a sindromului, nu vor intarzia sa apara.

• Conflictele nerezolvate au un efect paralizant asupra personalitatii.

• Durerea inabusita duce intotdeauna la frica si manie, de aceea acest sindrom este intotdeauna caracterizat de o stare de neliniste si depresie.

II. Etapele consilierii sindromului post-avort

Lucrarea de vindecare in cazul stresului post-avort implica "plangerea pierderilor de mult ingropate sau negate care au in centrul lor avortul".[7]

in cazul unui avort, mult persoane nu recunosc faptul ca este vorba despre o pierdere si de aceea nu inteleg nevoia ca acea durere sufleteasca sa fie plansa. Aceasta atitudine din partea oamenilor creaza un climat care face foarte dificila plangerea corespunzatoare a durerii. In plus, avortul determina o stare psihica ambivalenta in ce priveste natura pierderilor. Capacitatea individuala de tolerare a unor nivele diferite de durere emotionala poate intrerupe sau incetinii procesul de plangere a durerii. Un alt obstacol ce se poate interfera cu plangerea durerii este faptul de a nu sti cu adevarat ce ai pierdut.

"Plangerea durerii nu are o formula magica, pentru ca nu exista un mod anume de a-ti plange durerea. fiecare trebuie sa-si recunoasca pierderea suferita si sa planga in felul sau, corespunzator timpului in care traieste."[8]

III. Pasii procesului de vindecare sunt: [9]
1. Iesirea din intuneric. 

Majoritatea femeilor in urma unui avort incearca un sentiment de usurare "gata, nu mai trebuie sa iau nici o alta decizie. S-a terminat. Pot sa-mi continui viata". Ele cred ca sentimentul de teama nu mai are putere asupra lor, la fel cum avortul intruchipase pentru ele promisiunea ca vor scapa de povara unei sarcini nedorite. O mare parte a femeilor trec insa in mod constient sau inconstient de la sentimentul de usurare direct la negare (credinta ca avortul nu i-a afectat viata si chiar ca nu a avut loc niciodata). in schimb negarea ajuta la construirea unei imagini distorsionate a realitatii si afecteaza capacitatea de a fi sincer cu tine insuti si cu cei din jur. Negarea ajuta femeia sa-si suprime sentimentele cu privire la evenimentul ce au ranit-o, insa nu trebuie sa dureze decat o vreme – pana cand sistemul personal se pregateste sa faca fata durerii. Multe femei care folosesc negarea ca mijloc de tratare a avortului suferit persista prea mult in negarea efectelor avortului si isi construiesc o "carapace" protectoare mult prea groasa in jurul lor.

Chiar daca negarea este un mecanism legitim de supravietuire, un mod eficace de a face fata situatiei pe moment, femeia nu trebuie sa persiste in aceasta stare de negare. Procesul de iesire din starea de negare este la randul sau dureros si greu. Dar, vindecare post-avort poate incepe numai din momentul in care femeia accepta realitatea ca avortul pe care l-a facut i-a afectat viata. 

in aceasta prima etapa este important raspunsul la urmatoarele intrebari: 

Ce alte posibilitati ai mai fi avut?

Cine si ce le-a influentat?

Care au fost imprejurarile in care te-ai aflat cand ai luat decizia avortului?

Cum te-ai simtit atunci?

Ce mesaje verbale si non-verbale te-au ajutat la formarea si luarea deciziei (familie, prieteni, biserica, mesaje interne)?

2. Recunoaste sentimentele reale si pierderile reale

Aceasta etapa se refera la recunoasterea sentimentelor pe care le are o femeie in legatura cu avortul suferit. Ea va incepe sa-si planga durerea numind pierderile pe care le-a suferit ca rezultat al avortului. Prin aceasta va incepe procesul de ingropare a trecutului si de deschidere deplina a vietii fata de prezent. Femeia trebuie sa-si specifice sentimentele pe care le-a avut sau le are: astazi, in ziua avortului, fata de tatal copilului, fata de cei care i-au intrerupt efectiv sarcina, fata de ea insasi. Femeia isi poate face un inventar al pierderilor suferite in urma avortului: 

• pierderi principale: pe tine insuti, pe copilasul tau, sanatatea fizica, o schimbare in relatia cu tatal copilasului, parintii tai, Dumnezeu sau altii;

• pierderi secundare: imaginea de sine, inocenta, pacea mintii, bucuria, siguranta, convingerile, capacitatea de a avea incredere in ceilalti;

• pierderi suferite ca urmare a comportamentului fata de probleme: bautura, medicamente, tulburari de alimentatie, mania, depresia.

3. Anuleaza "tranzactiile fara acoperire"

Femeile cu antecedente de avort fac deseori "tranzactii" pentru a depasi stresul post-avort. Majoritatea dintre ele negociaza prin "mecanisme de aparare" dificultatea de a primi responsabilitatea avortului si urmarilor lui. Aceste mecanisme sunt:

• negarea – este un mecanism de aparare care incearca prin nerecunoasterea gravitatii problemei sau neacceptarii realitatii lucrului infaptuit ca fiind o problema, incearca sa depaseasca problema;

• compensarea – majoritatea femeilor negociaza facand fapte bune , aderand la o cauza sau devenind mame, asistente, invatatoare, ingrijitoare sau persoane "perfecte". Multe mame vor sa aiba un copil, imediat ce au pierdut unul. O mama indurerata face aceasta in efortul de a compensa pierderea sau in incercarea de restituire;

• explicatia logica – este tot o incercare de justificare a deciziei sau de remediere cu ajutorul ratiunii, in speranta ca durerea va disparea. Femeia se poate inconjura de mesaje care sa-i spuna ca decizia ei a fost corecta sau sa o convinga de faptul ca nu avea alta posibilitate;

• represiunea – este un mod de a face fata situatiei prin completa inlaturare a evenimentului din constiinta, mergand mult mai profund decat negarea;

• proiectarea – unele femei nu-si asuma nici o responsabilitate pentru actiunile lor, invinuind pe altcineva pentru decizia avortului;

• formarea unei reactii – este o incercare de a justifica alegerea facuta si de a ingropa sentimentele printr-o implicare activa intr-o cauza ce sprijina acele actiuni. O femeie poate sa faca din sustinerea acelei cauze scopul vietii ei.

• o alta forma de negociere se manifesta prin cuvintele pe care femeia si le repeta mereu:"Nu voi mai face niciodata asa ceva ", "imi pare nespus de rau pentru ceea ce am facut";

Aceste negocieri dau gres din mai multe motive. in primul rand, trebuie sa ne uitam la temelia pe care se bazeaza negocierile sus amintite: aceasta temelie se aseamana cu un scaun cu trei picioare: teama, sansa si imaginatia.

Teama este bazata pe dorinta de a nu simti nici durere, nici manie, nici vina, nici neajutorare. insa teama nu poate fi stabila, ea poate dezerta in orice moment, lasandu-l pe cel care se tanguieste singur, lipsit de orice putere si prabusit la pamant.

Şansa nu se bazeaza pe o relatie cauza-efect, ci este ca intr-un joc cu zaruri. Femeia si-ar dori sa se intample ceva pentru a nu mai suferi, ar face orice pentru a avea sansa de a nu se mai simti frustrata.

Imaginatia sau convingerea ca sentimentele vor disparea odata cu timpul, determina de cele mai multe ori pe femei sa creada ca nu au suferit nici o pierdere sau ca pierderea suferita va disparea daca o va ingropa suficient de adanc. Imaginatia este un mod de a fugi de realitate, insa daca o femeie isi analizeaza viata dupa ani de ascundere de realitate si traire in imaginar, va descoperi ca are aceleasi probleme care probabil sau acutizat cu timpul si acum ies la suprafata cu mai multa durere si intensitate.

Exista insa unele negocieri care merita facute. Aceste negocieri trebuie sa aiba urmatoarea temelie: realitatea. Realitatea priveste adevarul in fata, fara al schimba si nefolosind o masca pentru a trai mai bine. Adevarul spune:"Am avut un avort. Am suferit o pierdere si ma doare. Trebuie sa-mi plang durerea."Pentru o buna negociere trebuie analizata cu atentie si exactitate situatia, analizand toate variantele care exista si care este cea mai avantajoasa in situatia data si are mai putine riscuri.

Daca o femeie invata sa ia decizii corecte inseamna ca se poate opri sa nu mai incheie "tranzactii fara acoperire" care oprind in cursa unor permanente lupte, prin care incearca sa fuga de trecut sau prin care ajunge sa fie distrusa de trecut.

4. Elibereaza-te de vina si de rusine

Vina si rusinea motiveaza puternic comportamentul oamenilor. intre vina si rusine este o mare diferenta. Vina este un sentiment ce-l simte o persoana cand constiinta ii este chinuita de o actiune pe care a facut-o si care se afla in afara sistemului sau de valori. Reactia este "Am facut o greseala". Rusinea este mai mult o stare ca urmare a faptului ca o viata intreaga o persoana a auzit de la altii ca nu e buna de nimic. 

Vina autentica si sanatoasa vine dinauntru. Ea spune unei persoane ca a pasit dincolo de limitele sale etice. Vina autentica determina ca acea persoana sa vrea singura sa repare stricaciunea si sa se impace cu sine si cu ceilalti.

Rusinea este un sentiment puternic ce de termina pe o persoana sa creada ca este lipsita de valoare. Mesajul pe care-l va transmite nu va fi "Am facut o greseala" ci "Sunt o greseala".

Spre deosebire de vina, care isi are originea in interiorul fiintei si care are o functie sanatoasa, rusinea isi are sursa in exterior. Exista doua surse majore ale rusinii. 

In primul rand, rusinea este invatata prin mesajele de dragoste conditionata din partea parintilor, profesorilor, fratilor si prietenilor. Orice mesaj pe care-l primeste o persoana de la cineva care4 te lasa sa intelegi ca dragostea si grija lui pentru ea depinde de comportamentul acelei persoane, de realizarile ei este un mesaj de dragoste conditionata. Cand comportamentul respectivei persoane nu mai corespunde cu asteptarile celorlalti, acestia din urma isi retrag dragostea si persoana este cuprinsa de rusine.

In al doilea rand, abuzul de orice natura creeaza, de asemenea rusine. Abuzul poate fi fizic, emotional, sexual sau verbal. Un prim mesaj din partea celui care face abuzul este acela ca victima merita ceea ce i se intampla.

Rusinea este alimentata de genul de mesaje pe care persoana si le spune singura: sunt lucrurile pe care le crede despre sine ca urmare a dragostei conditionate sau abuzului suferit. Multe spune spun:" Sunt o proasta, nu sunt buna de nimic, sunt absolut raspunzatoare ca am ramas gravida", "Daca afla cineva voi fi judecata si condamnata. Trebuie sa traiesc cu acest secret tot restul vietii", "Trebuie sa caut o cale de a abuza de mine sau sa-i las pe altii sa abuzeze de mine pentru ca asta merit".

In al doilea rand, ceea ce sta la baza rusinii femeii este comportamentul. Uneori femeile care au avut un avort aleg di nou la nivelul constientului sau subconstientului un anumit comportament si un anumit mod de viata ce aduc si mai multa rusine in viata lor(dependenta de alcool sau medicamente, relatii abuzive, tulburari de alimentatie, izolare si pastrarea secretului). Aceste mesaje si atitudini comportamentale intaresc ceea ce femeia crede deja – ca nu este buna de nimic, ca este o persoana lipsita de valoare – .

Pentru a intrerupe ciclul rusinii sau pentru a reactiona la vina intr-un mod sanatos, trebuie mai intai ca femeia ce a suferit avortul sa faca distinctie intre cele doua. Daca recunoaste vina in legatura cu ceea ce a spus sau facut, ea trebuie sa repare greseala intr-un fel sau altul: sa ceara scuze, sa caute iertare, sa-si schimbe comportamentul, sa se ierte pe sine insasi pentru greseala facuta.

Dupa ce femeia face deosebirea dintre rusinea si vina ei, urmatorul pas este acela de a se elibera din stransoarea rusinii si sa inlocuiasca minciunile pe care le-a crezut. in loc sa reactioneze emotional la un mesaj, femeia trebuie sa discearna ce este adevarat si ce nu este adevarat in fiecare situatie ce-ti trezeste un sentiment de rusine sau vina. Ea trebuie sa noteze ce-i activeaza sentimentele de rusine si cum reactioneaza.

5. Elibereaza "supapa de presiune"

Rusinea nerezolvata duce intotdeauna la manie. Aceasta manie din stresul post-avort este exprimata de femeie ca manie impotriva ei sau ca furie indreptata impotriva altora.

Mania functioneaza ca un fel de oala sub presiune, care este umpluta cu emotii dureroase:pierdere, rusine, durere, tristete si teama. Pentru a nu simti toate acestea sau pentru a nu deveni vulnerabili fata de o persoana care a ranit-o, femeia isi exprima sentimentele numai in interiorul oalei si impiedica functionarea supapei de presiune. aceasta supapa este mania. insa mania este o parte valida a procesului de vindecare. Este normal ca femeia sa se simta suparata, mai mult, sa se simta cuprinsa de manie ca raspuns la sentimentele dureroase pe care i le-a provocat avortul. Daca persoana accepta sa fie cuprinsa de manie si sa-i faca fata, este deja un pas mai aproape de vindecare. Ea nu trebuie sa fuga de manie, ci sa-i faca fata intr-un mod adecvat. De aceea este important ca femeia cea suferit avortul sa-si exprime aceste emotii sau sentimente. Alte moduri de exprimare a maniei sunt prin consemnarea gandurilor in jurnal, scrierea unor scrisori sau chiar a unor poeme, poezii. Scopul este acela de a se ajunge pana la cele mai adanci sentimente de teama, durere, respingere care stau la baza maniei .Ori de cate ori i se pare unei persoane ca este din nou incercata de manie in legatura cu avortul suferit, ea trebuie sa re pete metoda de exprimare care a dat cele mai bune rezultate in cazul ei. Aceasta nu inseamna ca nu a depus toate eforturile pentru a-si inlatura mania, ci pur si simplu arata ca mai poate exista manie in strafundurile sufletului ei pe care trebuie sa o inlature.

6. Nu ceda in fata depresiei

Depresia este un hot de energie si speranta. Pe masura ce depresia epuizeaza energia unei persoane, aceasta isi pierde s dorinta si capacitatea de a duce o viata sanatoasa si productiva. Cel putino parte a depresiei unei femei ce a facut un avort este un simptom al pierderii rezultate in urma avortului si pe care nu a plans-o. Femeile se lupta cu depresia mai ales in jurul datelor aniversare – data la care s-ar fi nascut copilul, data avortului - cat si in preajma sarbatorilor si a schimbarii anotimpurilor.

Femeile care au avut un avort in viata lor raman adesea depresive pentru mult timp din cauza mesajelor de vina si rusine pe care si le repeta mereu. Impartasirea gandurilor, a necazurilor si sentimentelor este cel mai eficient mod de a o impiedica pe o femeie sa cedeze depresiei. Şi asta ori vorbind cu cineva ori scriind in jurnal.

7. Gaseste libertate in iertare

Iertarea inseamna atunci cand o femeie care a facut un avort nu mai considera vinovat de avort nici pe sine nici pe altii. Actul iertarii determina o intoarcere a cararii dinspre trecut inspre o relatie innoita cu sine, ceilalti si cu Dumnezeu.

Iertarea este usa prin care femeia iese si se departeaza de sclavia trecutului, incepe sa traiasca in prezent. Iertarea este o lucrare a inimii - a vedea si a simti durerea. Daca ea este intelectuala, se face pentru amagirea si aparenta pace.

Exista obstacole in calea iertarii:

• persistarea in manie si teama este raspunsul normal de lezare pe care o aduce un avort, si e firesc in aceste situatii ca nu mai incape iertarea;

• incercarea de a justifica un anumit comportament pentru a se scoate de sub invinuire impiedica iertarea , pentru ca pentru a putea ierta trebuie evaluata corect situatia, si acordata actului in sine responsabilitatea cuvenita;

• "Nu pot sa ma iert pentru ca nu voi putea uita niciodata ce s-a intamplat" este o afirmatie des intalnita, insa a ierta nu inseamna a uita, ci fiecare trebuie sa-si aminteasca ceea ce s-a intamplat pentru a putea face schimbari, iar un lucru iertat nu se impune a fi uitat;

• "De ce trebuie sa il iert daca lui nici macar nu-i pare rau?" exprima un alt obstacol in iertare. Femeile simt ca ar fi inselate daca ar ierta pe cineva caruia nu-i pare rau pentru ceea ce a facut. Dar cel mai important este ca femeia in cauza sa responsabilizeze greseala celuilalt si sa o ierte;

• gandul ca trebuie sa-si castige iertarea este un alt obstacol in iertare. Problema se pune de la cine se cere iertarea si cum vrea sa o castige. Iertarea pentru avortul suferit se cere numai de la Dumnezeu, de la copilasii avortati, si pretul este acela de a recunoaste greseala si nevoia de ajutor de la Dumnezeu pentru a se ierta, la randul ei. Deci nu este un obstacol ci un dar in sine si un ajutor pentru apropierea de Dumnezeu.

• ultimul obstacol este conceptul iertarii lui Dumnezeu – majoritatea femeilor cred ca Dumnezeu nu le ierta , dar problema principala este ca nici ele macar nu se iarta.

Cand o femeie este pregatita sa inceapa procesul iertarii este bine sa faca o lista cu oamenii pe care simte ca trebuie sa-i ierte. Dupa ce a alcatuit aceasta lista, se recomanda sa faca o lista cu lucrurile specifice pe care este gata sa le ierte fiecarei persoane. Urmatorul pas este decizia de a ierta, prin automotivare. Odata ce s-a hotarat sa ierte , femeia citeste lista si iarta verbal pe fiecare persoana in parte si pentru fiecare lucru in parte. Dupa aceasta lista este bine sa fie distrusa, pentru asigurarea intimitatii si ca un gest simbolic a deciziei de iertare si de eliberare de trecut.

Iertarea poate fi cel mai indelungat proces, dar cel mai important lucru este acela de a persista in ea si de a avea rabdare.

8. Impaca-te!

In impacare este vorba despre incheiere, integrare si despre imbratisarea vietii in cel mai deplin sens al ei.

Prima etapa in incheierea acestei experiente in ce priveste avortul pe care l-a facut o femeie este impacarea cu copilasul ei. Aceasta etapa se refera la restabilirea unei "legaturi" cu copilul avortat prin imaginarea infatisarii lui, felului de a fi, vorbi, zambi. Este indicat ca mama sa-i puna un nume , sa vorbeasca cu el si chir sa-i scrie ceea ce este mai dureros in legatura cu el. Ultimul pas in impacarea cu el este gasirea a unui obiect, zi sau eveniment care sa-i aminteasca de el. Amintirile impiedica pe mama sa uite persoana pe care a pierdut-o. Aceste amintiri dau in acelasi timp prilejul ca femeile care au facut avortul sa recunoasca deschis, in fata lumii, realitatea durerii prin care trece.

A doua etapa in incheierea acestei impacari se refera la impacarea cu altii. Indiferent daca persoana(femeia) a vorbit sau nu in mod direct cu cineva, prin faptul ca a iertat acea persoana sau si-a cerut iertare rugandu-se lui Dumnezeu , se poate ca ea sa fi primit vindecarea de care avea nevoie acea relatie.



[1] Freed, Lucci; Penny Yvonne Salazar, Anotimpul vindecarii, ed. Cartea crestina, Oradea, 1999, p. 18 

[2] ibidem, p. 19

[3] ibidem, pp.22,23

[4] conform Pius Stossel Myriam, de ce plangi?- Trauma avortului - ,ed. Ariel, in colaborare cu Fundatia Pro Vita Medica, Timisoara, 1998

[5] ibidem, pp. 70, 71

[6] ibidem, pp. 92-93

[7] Luci Freed si Penny Yvonne Salazar, Anotimpul vindecarii, Editura Cartea Crestina, Oradea, 1999, p. 60.

[8] Ibidem, p. 62.

[9] Ibidem, pp. 63 - 151.


Surse:
- http://www.avort.ro/consilierea-sindromului-post-avort.php
- Centrul de formare si consiliere "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" http://www.sfintiiarhangheli.ro/consilierea-sindromului-post-avort.php

Filme filme documentare cu interviuri cu femei care au trecut prin criza de sarcina si discutii despre solutiile alese de ele. Detalii despre dezvoltarea fetala, procedurile avortive si factorii de risc asociati acestora. Un film indispensabil celor care lucreaza in sprijinul femeilor in criza de sarcina, in centre de consiliere si clinici.

"Consecintele alegerii" este un documentar despre efectele alegerii avortului intr-o "cultura a mortii". Cativa dintre cei afectati, femei dar si barbati, vorbesc despre experienta lor nefasta si tncearca sa gaseasca vindecare pentru suferinta. Foarte util pentru cabinetele de consiliere.

Vizionati filmele documentare aici: Despre avort, consecintele avortului, Consiliere femei insarcinate, femei in criza de sarcina, pe de alta parte Sindromul Post-Avort, Consililere Post-Avort 

 
Consiliere post-avort:
- Pro-Vita Bucuresti: http://www.ProVitaBucuresti.ro
- Avort.ro http://www.avort.ro/consiliere.php
- Centrul de formare si consiliere "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" http://www.sfintiiarhangheli.ro/despre.php?section=obiective
- Maica Siluana va raspunde http://www.sfintiiarhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php
- Jurnalul unui copil nenascut - Pliantul de la Asociatia PRO VITA pentru nascuti si nenascuti http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-mass-media/32-jurnalul-unui-copil-nenascut-pliantul-de-la-asociatia-pro-vita-pentru-nascuti-si-nenascuti
- Asociatia Primul Pas http://www.primulpas.ro.org
- Asociatia Provita Media http://www.provita.ro

Alte surse:

- Brosura: Avortul si contraceptia http://www.avortulsicontraceptia.ro/arhiva/Brosura-Avortul-si-contraceptia-7-mai-2008.pdf