| Confesiuni ale femeilor care au facut avort, dar si barbati care sufera in urma avortului. |
|
| Avort - Marturii despre avort - Femei care au avortat |
| Scris de Administrator |
| Luni, 11 August 2008 |
| Vizualizări: 22241 |
|
Raspunsuri oneste | Honest Answers (Romanian subtitles) Interviuri cu femei care au trecut prin criza de sarcina si discutii despre solutiile alese de ele. Detalii despre dezvoltarea fetala, procedurile avortive si factorii de risc asociati acestora. Un film indispensabil celor care lucreaza in sprijinul femeilor in criza de sarcina, in centre de consiliere si clinici. Despre avort | What About Abortion? (Romanian subtitles) ::RO:: Detalii despre dezvoltarea fetala, procedurile avortive si factorii de risc asociaţi acestora. Un film indispensabil celor care lucreaza in sprijinul femeilor in criza de sarcina, in centre de consiliere si clinici. :: EN :: "What About Abortion?" provides honest answers to medical questions about abortion. Set in an interview format, Emily Aiken, speaks with two health-care professionals about fetal development, abortion procedures, and risk factors for abortion. Guests include: *Dr. Allen Moore, M.D.-an OBGYN and Fellow of the American College of Abstetrics and Gynecology. *Julie Dozier, a Licensed Professional Counselor Consecintele alegerii | In the Wake of Choice (Romanian subtitles) ::RO:: "Consecintele alegerii" (Pro-Choise, Pro-Avort) este un documentar despre efectele alegerii avortului intr-o "cultura a mortii". Cativa dintre cei afectaţi, femei dar si barbati, vorbesc despre experienta lor nefasta si incearca sa gaseasca vindecare pentru suferinta. Foarte util pentru cabinetele de consiliere. Film produs in anul 2007. Cum au fost si cum sunt mintite femeile care fac avort de catre doctorii ginecologi, obstretcieni, de avortionisti, si de asistentele medicale, pana si de nepasarea/fortarea parintilor, iubitului prietenului, sotului ca femeia sa faca avort.... dar urmarile avortului, trauma avortului apare ulterior, Sindromul Post-Avort apare daca la nu cateva ore, zile, luni apare la cativa ani 5, 10, 20 ani chiar de la un singur avort...Trauma avortului (avort: chirurgical - la cerere, hormonal si chimic - medicamentos). Sindromul Post-Avort manifestare si consiliere O mica parte din marturia unui barbat a carei sotii a facut avort, despre minciunile doctorilor, asistentelor medicale care i-au sfatuit in tinerete sa faca avort: "(...) Ma enervez cand ma gandesc, ca alti oameni, inclusiv eu, am fost atat de prosti sa credem acele vorbe... Nu pot spune ca am fost prosti ci tineri, naivi. Ni s-au vandut niste minciuni foarte bine slefuite". Pe de alta parte femei care au renuntat la avort, chiar si in ultimul moment au renuntat la a face avort chiar daca aveau dificultati in familie, prietenul, sotul...vedeti filmul de mai sus si solutiile gasite, cum au scapat de trauma avortului, renuntand la a mai face avort pe de alta parte femeile care au facut avort cum au gasit ajutor, consiliere post-avort. ::EN:: Documenting the Effects of Abortion in a Pro-Choice (Pro-Abortion) World. Filmmaker Miguel S. Campbell follows Ann Marie Cosgrove as she talks with people affected by aboriton. Women, men, families and freinds bravely share their stories. See the pain of living with a terrible secret. Come to understand the suffering in silence. Experience the journey toward healing. Find the hope that beings to grow. We live in a world full of choices. This film documents the effects of abortion in a pro-choice world. Produced 2007. Uploaded by ProVita Bucharest [ ProVitaBucuresti.ro ] Alte filme Pro-Vita, sonsiliere criza de sarcina, solutii, dezvoltare embrionara, fetala, consiliere pre si post avort, despre avort si explicarea procedurilor avortive si factorii de risc asociati acestora, urmarile avortului Sindromul Post-Avort, etc.: ProVitaTV.ro Asociatia Pro-Vita - suntem aici sa te ajutam, nu esti singura ! ProVitaBucuresti.ro Oare ce as fi simtit pentru copilul meu? nu am mai vorbit cu nimeni niciodata despre asta.......acum as fi avut un copil de 4 ani, atunci aveam 18 ani nici nu stiu ce sa scriu despre ce simt...e groaznic , nu pot sa imi inchipui cum ar fi aratat. am un nepotel pe care il iubesc enorm, il ador ..oare ce as fi simtit pt al meu? sufar si nu pot sa vorbesc cu nimeni despre asta Ioana Crima fara voie stiam ca nu e bine....plangeam in fiecare seara dp ce am aflat ca snt insarcinata.il simteam in suflet siintrup dp 2luni.as fi vrut sa ramana cu mine,dar imi ziceam'si ce o sa i ofer'am doar 18 ani!pt mine un copil insemna totul...au trecut 3 luni dar ink mai ma doare park prea tare.nu m ainteresat nicio clipa de mine de trupul meu...ma gandeam la sufletul pe care trebuia sa l rup de sufletul meu si nu o sa maiert niciodata!!!!!!!acm il vreau inapoi si iubesc o fiinta care a existat doar pt mine si pt Dumnezeu!!!!!!!!!!!!!!!! Oana Marturie dupa un avort ... Era luna februarie cand am aflat ca sunt insarcinata...eram inca la liceu ultimul an... i`am dat vestea prietenului mei speram ca-mi va spune sa il pastram .. dar din pacate nu a spus asa...ma obliga intr-un fel..sa fac avort ca suntem prea tineri ca nu avem ce sa ii oferim si alte chestii...intr-un final am acceptat...in schimb nu dupa mult timp am avut o mica cearta si m-a lasat singura ...timpul trecea iar eu aveam 3 luni umblam pe la doctori ma rugam de ei ...dar nimeni nu vroia ... intr-un final am hotarat sa merg la ecograf ... era asa mic si dulce ... un ghemotoc de copilas ...iar o asistenta lauda copilasul ca e perfect sanatos ... ca doamne ajuta...o sa am un copil minunat...nestiind ce vreau eu sa fac...prietenul in care am avut incredere si cu care am fost impreuna un an si ceva...m-a lasat singura...deja simteam cum misca propriul meu copilas in mine ... nu avea stare ... l-am iubit mai mult ca orice...iar a venit ziua in care a aflat mama mea ...m-a dus la spital si m-au internat.. dupa 2 zile mi-au dat ceva pastile(acele pastile intrerup sarcina pana la 6 luni) eu aveam 4 luni jumatate .. mi-a dat prima tura de pastile ... nu simtisem nimic..dupa a doua tura am simtit cum misca foarte tare copilasul meu(se chinuia...era in ghearele mortzii) iar dintr-o data nu am mai simtit nimic...a murit copilasul meu ... a treia serie de pastile ...mi-au provocat contractii...erau tot mai puternice...dupa cateva ore mi s-a rupt apa...si am nascut...am nascut copilul omorat de mine...iar in loc sa fie ca la o nastere...sa-mi dea copilasul in brate sa fiu bucuroasa...ei mi l-au luat...era mic inca...era mic de felul lui c-am cat palma...dar era bine...era fetita mea,alexandra...ingerul meu pe care nu il pot uita si nu il voi uita niciodata...dupa ce s-a intamplat am avut vise in care plangea si ma intreba de ce am lasat-o? de ce nu am tinut-o? mi se sfasie sufletul.Tot ce imi doresc acum mi-as da si viata sa o vad cum ar arata...sau sa o am iar in pantece...dak o pastram acum aveam 7 spre 8 luni. NU VA UCIDETI COPILASUL ASA CUM AM FACUT EU! acum mi-as da viata sa o vad doar o secunda! Loredana Alaltaieri am trecut si eu printr-un avort Alaltaieri am trecut si eu printr-un avort... Sunt inca la liceu si printr-o coincidenta am ramas insarcinata.Prietenul meu a fost langa mine si m-a sustinut. Am hotarat ca e mai bine sa fac avort, mama nu putea sa afle, mai am scoala de terminat, nu as avea cu ce sa cresc un copil... Am gasit un dr renumit care sa imi faca avortul. Saptamana trecuta m-am programat si alaltaieri a avut loc crima... Inainte de avort dr-ul mi-a facut ecografie. Eram in 7 saptamani, totusi la ecograf s-a cazut un corp de bebelus ghemuit. dr a spus: ce copil frumos! apoi ne-au dus undeva in subsol... mai era o femeie care a facut avort. Ne-am imbracat in camasi de noapte si stateam pe pat. E a a intrat prima si a iesit dupa nici 20 minute. Mi-a spus zambind, sub efectul sedativului: nu-ti fie frica, nu simti nimic, nu doare! Asistenta m-a condus in camera de macelarit. Era un miros puternic de dezinfectant. M-am intins pe masa... am primit anestezie generala si pe cand a intrat doctorul, am adormit. In timpul avortului l-am visat pe copilasul meu. Avea gene lungi cum are tatal lui.Eram intr-un camp. M-a intrebat: De ce faci asta? I-am spus: Eu nu vreau sa fac asta, iar el m-a intrebat: Atunci totusi, de ce faci asta? Nu stiu cum am ajuns in cealalta camera in pat... nu tin minte nimic... stiu doar ca m-am trezit si mi-am dat seama ca am dormit vreo 20 minute. Am iesit afara cu ultimele puteri... totul se invartea in jurul meu.. afara era prietenul meu cu inca un amic. Am realizat ce am facut... primul meu gand a fost ca sunt o criminala... Ia-m cerut batiste si am inceput sa plang. A aparut imediat asistenta si a spus ca atata timp cat sunt acolo sa nu plang ca fac imagine proasta clinicii.. M-am dus iar la ecograf, iar monitorul a aratat ca uterul meu este gol... pacat ca nu exista si un monitor, care ar fi aratat ca si sufletul meu e gol... M-am dus acasa si am dormit vreo ore, iar cand m-am trezit eram uda, am transpirat... Azi-noapte l-am visat din nou in acelasi cadru.S-a uitat la mine si a spus: Vezi, acum sunt mort. M-au omorat. I-am spus sa ma ia cu el, dar a spus ca nu poate sa faca asta, nu i se da voie... si ca nu pot pleca, voi avea parte de o intamplare in curand... mai multe nu a putut sa imi spuna... Fetelor, doamnelor, va spun, nu faceti avort! Poate credeti ca in viitor un alt copil va umple golul lasat de acesta, dar va spun... fiecare copil e unic in felul lui si nici unul nu poate fi inlocuit de nimeni si nimic... Ilona chipul meu ... chipul unei criminale ... În saptamana avortului eram deja prabusita, am mers la o clinica particulara care nu efectueaza chiuretaje in zilele de sarbatoare , m-au programat pentru data de 2 Februarie era intr-o marti …… ar fi trebuit luni dar era sarbatoare. M-am trezit amortita si sfarsita in dimineata aceea, nu mai simteam nimic….nici durere nici tristete ….eram deja goala …. Deja moarta …ningea….am mers o parte din drum pe jos prin zapada…imi simteam copilasul viu …aveam greturi mi-era foame …pofteam….el traia si simteam asta… si ma gandeam cum in cateva ore nu o sa mai simt nimic din asta. Cu cat ma apropiam de clinica, cu atat imi era mai rau…. Simteam sfarseala si ca ma prabusesc….. si ca un condamnat la moarte prietenul ma ducea de brat si ma privea din cand in cand si nu spunea nimic….dar era trist si ingrijorat. Am ajuns la clinica unde mai asteptau cateva femei toate mai tinere. M-am „pregatit” pentru crima, m-am schimbat si am intrat in asteptare. Una din tinerele de acolo era la primul copil….i se spusese de medici ca nu ar fi avut copii niciodata dar era gravida acum. Nu – si dorea copilul pentru ca nu era pregatita fiind la facultate, am ascultat-o si ma gandeam ca nu stie ce o asteapta….eu stiam…… Spunea „inca sunt la facultate si nu il vreau, vreau sa ma realizez profesional….nu o sa-mi distrug viata pentru un copil”. Avea sa vada dupa scurt timp ca alta era realitatea….. A fost sa fie prima care a intrat la chiuretaj…..Se facea anestezie generala….Cand au adus –o eu asteptam cu celelalte femei la rand….Striga si plangea” Copilasul meeeeeeu! Primul meu copilas…..Ce-am facut Doamne???? Mi-am omorat copilasul meu… Doamne n-am sa mai fac asta niciodata”. Si plangea de ne-am zguduit toate…. Se facuse tacere….Medicul era si el trist si incerca sa o consoleze….A plecat de acolo prabusita, la bratul prietenului ei……Nu mai era persoana trufasa care venise….Era ceea ce aveam sa fiu si eu curand”o moarta vie”….Un momentul acela tot ce mai era in momentul acela s-a prabusit….. Nu mai doream decat sa mor…..Nu mai simteam nimic, eram deja moarta. Mi-a venit randul…. Am intrat in „camera mortii” si am simtit miros de moarte… Am evitat sa ma uit la instrumentele cu care se ucidea….A intrat medicul si m-a consultat….Stiti ce mi-a mai spus? „Ar trebuie sa nu mai faceti avorturi pentru ca aveti ceva probleme in urma lor.” Am izbucnit in plans si am spus”Nu spuneti asta doctore pentru ca eu imi doresc acest copil”. Si mi-a spus”Atunci lasa – ti copilul , doamna!”. Si am spus ca nu am o situatie stabila care sa – mi permita sa-l tin….E o prostie…Am spus sa ma disculp…. Medicul a lasat capul in jos, dar inainte de asta mi-a aruncat o privire plina de repros(nu voi uita niciodata privirea ceea care ma condamna). Si nu am mai spus nimic…. Ma simteam ca un animal dus la taiere, mai aveam timp sa iau o decizie, cea corecta, dar nu mai puteam sa iau nici una…..Stiu ca atunci mi-am dorit sa mor in timpul chiuretajului…. A vazut acul care urma sa ma duca la necunostinta si serul din el…. am vazut peretii albi ai cabinetului….albi si tristi….am simtit prezenta mortii in cabinet….mirosea a moarte….am inchis ochii si nu am mai simtit decat intepatura acului…Apoi ceva s-a intamplat …ceva ciudat….visam ca ma dau pe un topogan portocaliu care avea din loc in loc pernute…pe una era un ursulet…m-am dat in topoganul acela care ma ducea undeva in jos…Apoi brusc m-am trezit ca pluteam in cabinet si ma loveam de pereti…ma simteam usoara ca un fulg…Am vazut ca intr-un negativ pe medicul care isi facea treaba…pe anestezista si asistenta langa mine…Apoi am iesit pe usa si l-am vazut pe P. in salon asteptand…am auzit voci care-mi spuneau „ gata, s-a terminat…incet, te ducem noi la pat”…Cand am ajuns in pat am simtit o durere fizica coplesitoare in tot corpul. Nu era durerea dupa avort ci altceva, ceva ce ma strivea…imi taia respiratia…Am strigat medicul si mi-a spus ca nu am de ce sa simt asta…dar eu simteam cum ceva ma preseaza si ma sufoca… Nu l-am recunoscut nici pe P…eram inconstienta…transformata…o oroare a crimei…asta eram…Înca nu credeam ca am avortat…dar am vazut sange…si atunci am stiut ca s-a terminat…Nu am putut pleca de la clinica decat dupa patru ore…nu puteam sta in picioare…mi-era rau…cumplit de rau…Celelalte au plecat pe picioarele lor …eu nu am putut…În locul grijii de a nu sti ce o sa fac cu copilul meu, daca il voi naste, au aparut durerea, disperarea si dorinta de a muri…mult mai cumplite decat prima… Am ajuns acasa unde sora mea m-a intampinat cu ochii tristi…si acolo totul era sub amprenta mortii…totul era cenusiu si nimeni nu vorbea, ca si cum crima nu se infaptuise sau ca si cum tot ce se intamplase era ceva normal…A urmat o ora de somn agitat cu stari de rau si confuzie…apoi o cafea ca „sa ne revenim la realitate”.Toti incercam sa trecem sub aspectul realitatii crima infaptuita…Toti negam ca s-ar fi intamplat ceva…dar moartea era acolo…pandea…Tocmai luase o fiinta…fiinta pe care am iubit-o si apoi am ucis-o…Ma pandea la colt si pe mine ca sa ma ucida apoi in fiecare zi, putin cate putin…De multe ori m-am intrebat cum arata moartea…atunci, in ziua aceea, moartea avea chipul meu…chipul unei criminale… D. am facut un avort saptamana asta ... nu vreau decat o chestie sa spun..am facut un avort saptamana asta-eram in 19 saptamani ..deja aveam lapte in sani si fatul misca..da nu mi-a pasat.eu vroiam avort si intr-un fel sau altul l-am facut.si nu imi parea rau pana am vazut ceea ce a iesit din mine..era un bebelus,,era mic,dar perfect..stiam de dinainte ca era si baietel..da nu ma asteptam sa fie un copilas in adevaratul sens al cuvantului..si era asa frumos..cel mai frumos copil pe care l-am vazut in viata mea..avea si par pe cap..si cel mai tare mi s-a rupt sufletul cand am observat ca statea inghemuit si isi tinea cordonul in brate ca si cum ar fi trecut prin mari chinuri.am indraznit sa ma uit mai atent la el..avea degetele..si la maini,si la picioare..un nasuc perfect..si i se vedea un zambet pe fata..si mai dureros era ca semana cu mine la gura..Astea le povestesc pentru toate femeile care fac avort ,in special dupa 3 luni. multe care fac..il fac,se ridica si pleaca..dar niciodata nu se uita la ce lasa in urma..eu acum sunt distrusa, din punct de vedere psihic si stiu ca niciodata nu voi mai fi la fel si ca niciodata nu voi putea saruta si alinta copilasul meu frumos, dupa care plang in fiecare seara.Poate voi mai avea copii dar nu pe el. Nicoleta Stiam ca e o crima Imi este inca teama sa vorbesc despre asta. Am 22 de ani si in urma cu 2 ani am ramas insarcinata in urma unui viol. Nu-mi venea sa cred - aveam deja 6 saptamani de sarcina. La inceput eram incapabila sa gandesc limpede. Totusi stiam ca nu e de competenta mea sa decid intre viata si moarte. La inceput o prietena mi-a aratat compasiune si parea interesata de starea mea, dar dupa un timp mi-a zis ca nu mai are chef sa-mi asculte problemele. Eram dezorientata, deznadajduita si dezamagita. Am jurat atunci ca nu ma voi mai destainui nimanui, de teama sa nu fiu respinsa din nou. Dupa multe ezitari si ganduri de sinucidere m-am decis sa fac avort, desi nu eram pe deplin convinsa. Stiam ca e o crima. Se apropia ziua programata pentru interventie. Am avut atacuri de panica; noaptea visam ca micutul pe care trebuia sa-l avortez ma intreba plangand de ce vreau sa o fac. Apoi ma trezeam uda de transpiratie. Scena aceasta imi apare deseori si astazi in minte. Nu pot scapa de ea. Imi amintesc fiecare detaliu. Primul gand dupa ce m-am trezit din narcoza a fost: "Ce prostie am facut!" Apoi am inceput sa plang si nu m-am oprit toata ziua. Eram incapabila sa fac ceva. Simteam o nevoie imperioasa sa vorbesc cu cineva, insa am fost mereu respinsa. Asta m-a determinat sa ma gandesc la sinucidere. Dar o voce interioara imi spunea: "Nu te da batuta. Viata este prea pretioasa pentru a o distruge." M-am decis sa uit, sa alung din minte tot ce s-a intamplat si pot spune ca aproape am reusit. Doar cand vedeam copii mici sau femei insarcinate, imi intorceam capul. Nu puteam sa-i vad, ma simteam murdara. Ma gandeam cat de mare ar fi burta mea, daca ... Ma gandeam sa accept ideea ca sunt o criminala. Dupa un an am ajuns la concluzia ca nu mai pot continu in felul acesta. Trebuia sa "iau taurul de coarne", si sa inteleg tot ce s-a intamplat. Mi-am procurat diferite materiale informative despre avort si am discutat cu alte femei afectate. Cu cat ma gandeam mai mult la cele intamplate, cu atat mai mult ieseau la iveala sentimentele pe care incercam sa le suprim. Mai intai m-a coplesit vinovatia, apoi am devenit mai irascibila si plangeam foarte des, inchipuindu-mi ca nu voi mai avea niciodata copii. Relatiile mele cu ceilalti s-au schimbat foarte mult. Am devenit precauta si critica. Asa am pierdut multi prieteni care nu mai puteau sa suporte accesele mele de depresie si tristete. Dar astfel am aflat si cine sunt adevaratii mei prieteni, cei are imi suporta toanele si momentele de tristete. Le sunt recunoscatoare. Stiu ca daca nu continui sa ma ocup de mine, ma voi distruge. Dupa atat timp inca ma simt vinovata. Magda Sursa: http://www.avort.ro/marturii.php Alte surse: - Despre marturiile femeilor care au facut avort sau care NU au facut avort: http://provita.org.ro/index.php?dir=2.Documentatie/1.Articole%20si%20studii/marturii/ - Brosura: Avortul si contraceptia http://www.avortulsicontraceptia.ro/arhiva/Brosura-Avortul-si-contraceptia-7-mai-2008.pdf
|
Adevarul despre Avort pe Facebook
Adevarul despre Avort pe Twitter
Adevarul despre Avort pe YouTube